O leapsa in seara de ajun

Am zis ca nu mai scriu nimic, dar tocmai mi-am luat-o de la prieteni. Adica se joaca o leapsa pe net si a ajuns la mine acum.
Dupa ce m-am drogat cu mirosul (DA, am miros acum) de carnati, sarmale, cozonaci, trebuie sa raspund la cateva intrebari de bun simt. Cum este seara de ajun, am sa ma joc si eu alaturi de voi.

Intrebari:

1. De ce ai blog?

2. Ce vrei tu prin blogul tau?

3. Ce astepti tu de la blogul tau?

Raspunsuri:

1. Am deschis blogul pentru a comunica cu o prietena, la recomandarea ei. Nu mi-am dorit asta, dar, dupa primul post, a devenit interesant. Nu-mi doresc sa stau lipita de calculator, dar blogul a devenit interesant... daca cineva asteapta raspunsuri din putul gandirii inseamna ca e nebun. E seara de ajun, ascult colinde, sunt cu familia, beau un vin original de la tara si ma bucur de putinul pe care il am in comparatie cu altii si multul pe care-l am in comparatie cu ceilalti.

2. Nu vreau nimic, decat sa spun ce am de spus atunci cand am de spus. Nu vreau sa arunc povara gandurilor mele pe umerii altora, o pot purta cu stoicism. Nu schimb lumea, incerc doar. Uneori imi pierd sirul gandurilor sub presiunea unora noi, dar nu renunt sa incerc. Acord sanse, ascult, citesc (asta da noutate), ofer si primesc.

3. Absolut nimic. Sa las gandurile unor momente importante, sa adun pareri pertinente, sa invat din intelepciunea altora si, cel mai important, sa-mi las o urma a treceri mele pe aceasta lume... scuze, internet.

Cred in Mos Craciun asa ca am sa ma opresc aici. Merg sa pun un pahar cu lapte la geam, cateva fursecuri pe pervaz (sper sa nu faca mizerie nenea ala batran). Avem varsta pe care o simtitm, nu cea din buletin si este atat de bine cand suntem copii. Sa nu uitati dragii mei sa fiti copii, chiar si pentru o secunda.

Sarbatori fericite bunii mei.

It's a wonderful life

Am vrut sa incep cu "NU", dar in aceasta perioada evit sa spun acest cuvant.

Este probabil ultimul post pe anul acesta, asta daca nu se mai intampla ceva spectaculos (sa-mi aduca mosul in dar o casa.....I'm just a dreamer) si nu pot sa nu fac o urare pentru toti prietenii, amicii, cunoscutii si cei care ajung intamplator aici.

Urarea mea este aceasta parte din "It's a wonderful life".




Atunci cand credeti ca a-ti obosit, atunci cand credeti ca cei din jur nu va mai vor, atunci cand credeti ca lumea s-a terminat pentru ca nu a sunat, atunci cand credeti ca a-ti pierdut pentru ca nu va mai iubeste, atunci cand credeti ca nu mai exista iesire din problemele voastre, atunci cand credeti ca sunteti cauza problemelor celorlalti, atunci cand va doriti doar sa dispareti si sa uitati, ganditi-va cum ar fii viata celorlalti fara voi in ea. Ar fi atat de trista si lipsita de culoare, ar fi precum iarna fara zapada si sarbatori fara cadouri.

Chiar daca tu nu esti minunat/a, viata este minunata.

Iar daca maine dimineata, cand va treziti, sub brad nu este niciun cadou de la Mos Craciun, nu incetati sa credeti in el...poate anul acesta a fost mai ocupat cu cei care aveau cu adevarat nevoie de un cadou palpapil. Voua, pentru ca sunteti puternici si nu aveti nevoie de dovezi ca Mosul exista, v-a lasat bucuria unui zambet in fata bradului frumos impodobit, v-a lasat lumina ochilor atunci cand va priviti ciufuliti in oglinda, v-a lasat firicele de auz la urarile prietenilor, v-a lasat farame de pasi sa-i colindati pe cei dragi, v-a lasat atingeri usoare sa-i strangeti in brate pe cei ce-i iubiti, v-a lasat susur firav sa le spuneti celor din jur "Sarbatori fericite". Voua v-a mai lasat un Craciun, dragii mei.

Tot ce imi doresc mie va doresc si voua, ba chiar mai mult, pentru ca bucuria voastra e si a mea ...prieteni dragi.

Coana Mitza biciclista

Traiesc inconjurata de pinguini, acei corporatisti reci, imbracati in costume negre si camasi albe, mereu prompti la telefon sau black berry. Nu-mi place uniforma impusa in aceasta lume. Ma imbrac in negru pentru ca-mi place si subtiaza, nu pentru ca trebuie. Ma catar pe tocuri pentru ca sunt mica nu pentru ca trebuie. Ieri, insa, a trebuit sa particip la petrecerea de final de an. Oau, ce frumos, va ganditi probabil. A fost de fapt o masa, intr-un bar, unde am fost numai colegi (si astia putini ca nu faci nicio echipa de volei), deci ce poate fi mai plictisitor? Nu intru in detalii despre "marea petrecere", spun doar ca nu eram imbracata nici de mers la palat, dar nici de mers la piata. Toate bune si frumoase, pana aflu ca trebuie sa merg la Otopeni sa iau pe cineva.
Ridic ancora si plec spre Otopeni (renunt eu la bunatate de petrecere..na, d-aia nu am luat prima)si mi se face parul precum lui Kramer cand vad de unde incepe coada spre oras- din dreptul Academiei, se statea sa se intre in oras. Ar trebui sa ma bucur ca locuiesc intr-un oras din care este greu sa iesi dar si sa intri-deci daca mai vor minerii sa vina, sa-i vad cum intra in oras. Dar nu asta era ideea, ca nu cred ca o sa mai vad eu minerii pe aici, nu ca nu ar putea sa vina ci pentru ca nu prea mai sunt mineri.
Ajung la aeroport, intru, ma uit stanga-dreapta, ies afara, ma uit inca o data sa vad daca am nimerit bine, imi iau inima in dinti si intru din nou. O masa mareeeeeeee de cocalari asteptau alti cocalari. Mai ies o data, ma uit si mai bine ..si da, sunt la Aeroportul International Henri Coanda. Pai international inteleg...doar ca e Bucuresti si nu Sri Lanka, deci de ce e intuneric inauntru?
Constat cu stupoare ca avionul are intarziere, deci timp destul sa admir ultimele creatii Armani, D&G si altele asemenea. Nu am mai vazut de mult timp o asemenea adunatura de lantze, bratzale si pendula lu' bunica atarnata la gat, haine cu inscriptii cat Casa Poporului pe ele-sa se vaza ca e de firme-doar mirosul trada originile. Ma uitam la ei si ma ingrozeam la ideea ca asta este imaginea tarii noastre. Atitudinea aceea sfidatoare, doar pentru ca are lantul de wc la gat, mi-a facut greata. Mai trist este ca acesti oameni, nu au bani (daca spargi magazine sau furi din buzunare prin Italia si vii aici sa te dai mare nu insemana ca ai bani), nu au educatie (si cu toate astea au invatat adunarea si scaderea banilor), nu au dram de bun simt si bun gust, dar au un tupeu extraordinar. Am vrut sa fac o poza, sa sprind minunata Romanie, la granitele ei, dar, cum eram in minoritate acolo, mi-a fost teama sa deranjez cu blitzul. Nu eram in trend, pe hainele mele nu scria mare Armani sau D&G, ceasul meu nu era cu sclipici, pantofii mei nu erau cu 3 numere mai mari si intorsi la varf, nu eram imbracata cu blugi cu turul jos sa mi se vada eticheta de la chiloti si gaura curului, pe degetele mele nu atarna tezaurul Romaniei, telefonul meu nu a invatat sa cante precum mezelurile, nu am luat pendula de pe peretele bunicii sa mi-o atarn la gat.
Nu incerc sa scriu despre cocalari si pitzipoance, o fac altii si o fac foarte bine, incerc doar sa spun ca devin o majoritate. O majoritate a prost gustului, a nesimtirii si a tupeului. As vrea sa pot schimba tara asta, sa nu-mi fi dorit aseara sa ma sui in primul avion cu destinatia "oriunde numai nu aici". Mai tragic este ca noi nu ii vrem, desi traim de ani de zile pe langa ei, dar nu ii vor nici ceilalti. Poate se gaseste totusi o tara care sa-i accepte. Ironia este ca cele cateva zeci de taxiuri Fly care au poposit la aeroport erau conduse de congolezi. So...nu sunt de'ajuns ai nostri, dar mai si importam in masa. O sa ne creasca deficitul bugetar cu Congo dupa importurile astea :))))
Daca ar fi posibil as propune un test. Un mic schimb de popoare, ceva de genul: populatia Bulgariei mutata in Austria si austriecii in Bulgaria. Pun ramasag ca Bulgaria ar fii in cativa ani ceea ce este Austria acum, iar Austria ceea ce este Bulgaria acum. Tot test sa incercam mutarea olandezilor aici, iar pe noi sa ne mute acolo. Noi am reusi sa distrugem tara aceea, iar Romania ar deveni ceea ce ne dorim cu totii, dar nu putem face.
Am cuplat tarile asa dupa numarul de locuitori.


REALITATEA.NET - Toţi miniştrii cabinetului Boc au fost validaţi sâmbătă de către comisiile parlamentare de specialitate

Nu vreau sa-mi fie scarba de tara mea, doar e frumoasa si are munti, biserici si rauri interioare, pacat ca este locuita.

Too young to die ... almost 20 years ago

Ascult de pe balcon comemorarile de la Televiziune. Au trecut aproape 20 de ani. Nu stiu daca sunt o norocoasa ca existam atunci, nu stiu daca sunt norocoasa ca eram prea mica sa merg pe strazi, nu stiu daca sunt norocoasa ca nu am certificat de revolutionar.
Imi amintesc nebunia acelor zile si zambesc, oarecum nostalgica. Imi amintesc cearta dintre noi, copiii, legata de cine are mai multe artificii, imi amintesc mirosul de cozonaci si sarmale de pe scara blocului, imi amintesc ca ii cerusem lui Mos Gerila o alta bicicleta (primul Pegas cedase de la jumatate si voiam unul cu sha lunga..daca va mai amintiti), imi amintesc ca am furat 3 lei sa-mi cumpar o ciocolata Steluta, imi amintesc ca se facuse coada la complex si am mers toti copiii sa ne asezam- nu stiam ce se va vinde, dar era o coada si noi trebuia sa ne asezam.
Mi-o amintesc pe Nasa T. cum a iesit pe scari si a strigat ca a cazut Ceausescu. Atunci s-a oprit timpul in loc, pret de secunde, nestiind daca sa ne bucuram sau nu. Toti vecinii au iesit din bloc si au inceput sa discute, cu radioul in mana, mai fugeau la televizor, mai discutau si apoi i-am vazut pe unii plecand. Nu-mi amintesc daca s-au intors cu toti cei ce au plecat. Noi, cei mici, am revenit la jocurile noastre, la regretul ca derdelusul din coltul blocului nu avea zapada pe el (era primul an fara zapada pe derdelus, de Sarbatori), la cearta pe artificii si la cererile catre Mos Gerila.
Atunci a innebunit lumea. In blocul de pensionari militari s-au pus yale la scara, usa de la apartamentul bunicilor s-a inchis pentru prima data de cand stiam eu, de fapt toate usile de pe scara erau inchise si trebuia sa sunam sa fim primiti (eu stiam ca pui mana pe clanta si intrii-asa era pana atunci), oamenii ascultau la radio si televizor in continuu, la complex nu a mai fost coada la bananele verzi, programul meu de joaca afara a fost redus si nu mai aveam voie sa plec din fata blocului, iar de la Policolor se auzeau bubuituri ("mama ce pocnitori mishto au aia" ne gandeam noi-erau de fapt gloante.)

Nu-mi amintesc fetele parintilor atunci...



Imi amintesc bradul mare, legat, uitat pe balcon si ramas neimpodobit.
Imi amintesc disperarea din ochii bunicilor cand suna telefonul.
Imi amintesc sentimentul de gol pe care l-am avut cand am auzit prima data la televizor melodia "Desteapta-te romane". O auzisem toata vara cantata de Alex, cu spaca pe cap si cu zambetul pe buze. Era prima vacanta fara glumele lui si povestile lui, si as fi vrut sa-l intreb de unde stia ca o sa se cante melodia asta la tv, dar leucemia a fost mai puternica decat zambetul lui.
I-am judecat pe parinti ca nu au facut totul sa fie si ei revolutionari, asemeni parintilor colegilor mei. I-am judecat apoi ca nu au facut totul sa fie in top 500 si ei. I-am judecat ca nu au fost cu mine in acea vacanta, asa cum erau mereu.
Astazi stiu ca sunt norocoasa ca am fost destul de mare atunci, ca ei sa nu iasa pe strazi (probabil ca azi nu as mai fi fost), dar si destul de mica sa nu merg eu sau prietenii mei.
Astazi ma bucur ca am impodobit bradul cu ei.
Astazi ma bucur ca ei nu sunt doar un nume dintre miile ce au disparut, prea tineri...

Viata intr-o cutie de tabla

A inceput nebunia pe strazi, de parca pana acum nu ar fi fost haos, acum este apocalipsa. Nu am sa scriu despre trafic, nu ca nu am ce ci pentru ca nu exista trafic. Exista o viata petrecuta in masina, intr-o cutiuta nu de chibrit ci de tabla. Acolo socializam cu "vecinii de suferinta", acolo aflam ultimele vesti despre prieteni (nu e unu pe lume care sa nu sune un prieten cand e blocat in trafic sau sa nu fie sunat de un prieten blocat in trafic), acolo ascultam stirile despre guvern (don't get me started) si tot acolo aflam ca nu exista bun simt.
Am vrut sa-mi schimb masina, nu pentru ca trebuiam ci pur si simplu. Dar m-am razgandit dupa cateva aventuri cand mi-am dorit sa fii avut din nou "batranica"-o Dacie la fel de matura ca si mine (doar nu voiati sa spun ca sunt batrana). Merg eu frumos pe strada, ingusta strada, dupa un nenea taximetrist, trece el si masina care ii cedase trecerea nu ma mai asteapta si pe mine. Si uite'o pe tanti posesoare de Solnitza (Solenza) cum inainteaza spre mine suparata, mai mai sa intre in mine, si eu, finutza, bag in marsarier sa dau inapoi, doar ca tanti nu se limiteaza la fapte si deschide gura. "Tu esti mai tanara, trebuia sa-mi cedezi mie trecerea". NO FUCKING SHIT. Asa scrie la codu' rutier? Sa cedezi trecerea la toate cadavrele? Si uite'o pe tanti cum inainta, si eu in marsarier si ea tot nervoasa ca sunt eu mai tanara. Acum nu stiu exact ce a deranjat'o, ca sunt mai tanara, ca nu am injurat'o decat in gand sau ca nu am Solenza. Daca era un bizon, as fi stiut la ce s-a gandit...la cat de darnica sunt eu si cum mi'am luat masina, dar asa?
Tot din seria "unde'i dacia mea veche", azi dimineata mergeam eu frumos pe o strada cu sens unic si cand colo ce sa vezi? Un bizon venea din fatza. Ma gandesc pret de o clipa ca pe strada aia, pe care merg de 5 ori/saptamana, cam de 2 ani, nu am vazut masini sa-mi vina din fatza, deci e sens unic. Ii fac un semn mic cu luminile "domnului", sa se bage intr-un loc de parcare sa trec, dar el nu, ca doar vedea ca sunt femeie la volan. Si ne oprim fatza in fata, suprinsa ca leul meu nu vrea sa se pupe cu stapanul inelelor (asa l-asi fi bushit sa vad cum ramane fara carnet, dar nu aveam timp de umblat la politie), iar domnul deschide gura gingas si spune "pasarica lasa-ma sa trec". Primul impuls a fost sa-i spun ca ma'sa'i pasarica, dar m-am abtinut. Ii reamintesc politicos ca este o strada cu sens unic, la care "domnul" deschide din nou gura si imi spune "da'ti fa in p**a mea masina inapoi". Teoretic, nu puteam sa-mi dau mashina in aia a lui, oricat de mica ar fi mashina mea, este mult mai, dar mult mai mare decat aia a lui. Practic, cu aia a lui nici duzele de'mi stropesc cu apa parbrizul nu cred ca le infunda, dar asta este, mashina mare scula mica-si asta o spun chiar domnii. Sa nu credeti ca m-am dat, nici nu aveam cum ca deja era coloana in spate, se enerveaza shmechereul si da inapoi ...mama sughitza in momentul acela cu siguranta si uite asa mai invata unii regulile de circulatie.
Aseara, in plina aglomeratie, la o coada lunga la semafor, vine un alt shmecher, pe contrasensn, normal, da sa intre in coloana si cum nu aveam unde sa ma misc imi spune ca se grabeste. SERIOS??? A, nicio problema bizonule, te rog baga-te in fatza mea ca eu oricum ma plimbam cu masina doar. Am o placere nebuna sa ies sa ma plimb cu mashina in plina aglomeratie.
Acum nu am nicio problema cu astia care se cred zmei pe carnetele lor, dar in clipa in care vitejia lor incurca circulatia si ii lezeaza pe ceilalti, am o problema. Cercul acela rosu cu o linie alba in mijloc, agatat de un stalp la coltul strazii inseamna ca nu ai voie p'acolo, dar tu esti prea prost sa intelegi. Liniile alea doua de pe mijlocul strazii insemna ca nu ai voie sa le incalci, dar nici asta nu stii. Cunoasterea acestor reguli presupune lectura, macar, a codului rutier. Dar lectura codului rutier presupune cunoasterea alfabetului. Cunoasterea alfabetului....
Am vazut mai devreme un vapor pe strada si un domn foarte fericit la volan. Probabil doamna lui plange, dar e el fericit.
Tot mai devreme am vazut o mashina foarte mica si un domn zambind la volan. Zambetul lui ca zambetul lui, dar sa fii vazut zambetul duduii din dreapta lui.

Sunt o furnica intr-un musuroi

Stiu ca sunt o furnica, asemeni voua, intr-un mushuroi prea mare pentru mine. Mai stiu ca sunt sarbatori si ar trebui sa ignor tentatiile de genul acesta. Mai stiu ca parintii nu m-au crescut sa fiu un robotzel. Mai stiu ca bunicii nu si-au dorit o nepoata sclava. Mai stiu ca este foarte usor sa iti traiesti viata "ta", fara sa te intrebi daca sunt ideile tale sau ale altora.


Mai stiu ca totul are un inceput si un sfarsit.




Nu stiu cand a inceput si nu stiu cand se va sfarsi. Am invatat la scoala ca nimic nu dureaza la infinit (acum nu stiu daca asta am invatat efectiv sau este concluzia mea). Stiu doar ca nu sunt spectator al acestui show numit viata, sunt un fir de praf in coltul unei mari scene, imprastiat cand actorii incep sa-si joace rolurile.


O zi buna tuturor ...

O oferta gratis de la BANCA

Prinsa in traficul din Bucuresti, numaram pana la infinit si inapoi si iar pana la infinit (si acum am numarat, ca sa nu scriu despre cum se circula prin Bucale)si cand sa o iau inapoi spre zero, suna telefonul. Si dai si vorbeste la telefon, ca doar nu aveam nimic mai bun de facut, si, din una'n alta, prietena imi povesteste cum nu se mai obtin credite la banci si ca cum nu mai au oamenii bani de sarbatori.

Pana aici nimic nou, ca doar asta spuneam si eu ieri, dar dupa ce termin convorbirea, ajung acasa si gasesc un plic mare...de la banca. Stim cu totii ca plicurile mari de la banci si fisc nu aduc vesti bune. Deschid speriata si cand colo o oferta extraordinara. Un credit de 17.000 Roni (170 milioane pentru cei neadaptati la roni) cu NUMAI 602 Roni ( 6 milioane tot pentru ei) pe luna. Dupa prostul obicei, iau calculatorul si calculez frumos (asta ca sa va scutesc pe voi de efort) si vad ca, in final, ar trebui sa platesc cam 36.000 roni (360 milioane). Din nou, nimic iesit din comun pana aici, doar ca nu ma opresc cu calculele aici si vreau sa vad cam care este dobanda. Suprize, suprize....dobanda este 42.5% pe an. Pai la asa oferta, ma duc la camatari...ca la ei e simplu, platesti sau o b***sti (iar vorbesc ca la usa cortului, dar incerc sa ma pregatesc pentru momentul respectiv).
Nu am solicitat niciun imprumut de la banca respectiva si chiar consider ca asta este hartuire. Plus ca oferta este mincinoasa, pe undeva scria dobanda 19.9% pe an, dar asta este alta discutie.
Am spus cumva ca scriu acest post de la banca???? Nici gand. Voiam sa va ofer si voua una din miile de oferte atractive de sarbatori. Si cand ma gandesc ca sunt unii care accepta si asa....

Pofta buna

In jurul meu se discuta numai despre mancare, cate sarmale sa faca de Craciun, cum sa fie cozonacii, cu ce sa fie salata de vinete.....iar eu, cum sunt o bucatareasa desavarsita m-am gandit sa va ofer cateva idei pentru masa de revelion.

Meniu de sarbatori
Tuica _de Pitesti balaie,
Ce te mangaie la ... limba
Dispozitia iti schimba_

Branza_ buna de Trapista
Scoasa chiar acum din ... lada
Cine vrea, poate sa vada!_

Sunca_ alba ca si-o coala,
Cum mananci, cum ti se ... pare
C-ai pofta de mancare!_

Mici_ facuti cu ardei iute
Cand mananci iti vine-a ... spune,
Doamne, ce bucate bune!_

Fripturica_ de boboci
Cu garnitura de ... varza
La stomac sa nu te arda!_

Mere, pere, cozonaci_
Sa mananci pana te ... culci
De atatea fructe dulci!_

Tort _cu nuca cat caciula
Care scoala-n sus si ... masa
Daca nu intreaga casa!

Cui meniul n-a placut,
Apai, mama lui sa-i ... faca
Alt meniu care sa-i placa!


Va doresc ...imaginatie bogata!!!

Sexul la romani

Hai, nu sariti sa aruncati cu muraturi in mine (aveti nevoie de ele pentru salata boeuf), dar scriam acum cateva zile despre cadouri si despre sarbatori si nebunia aferenta. De 2 saptamani cumpar cadouri...si bate un crivat prin buzunarele mele, mai ceva ca la Siberia. Dupa ce am ratat un telefon de felicitari, mi-am luat agenda si am inceput sa trec toate zilele de nastere si nume ale prietenilor, amicilor si cunoscutilor. Rezultatul? Lunile Decembrie si Ianuarie sunt fully booked. Ma uit ca tampa la agenda si la portofel si fac repede un calcul matematic: 12(decembrie)-9(perioada de gestatie..cum spunea o prietena)=3 (martie); 13(ianuarie sau al treishpelea salariu)-9=4 (aprilie). Romania a fost o tara eminamente agricola si cum dadea firul ierbii (martie si aprilie) romanii se apucau de treaba, dar nu de lucrat pamantul. Pai de ce nu mai devreme oameni buni? Clar ca dupa Revelion erau abtziguiti, venea Sf. Ioan si iar vinisor si tuica, pe urma dadea inghetu' si..."cine misca, misca mort" numai ca la parintii nostri era "ce sa miste ca e moarta"...si uite asa venea primavara. Venea dezghetul, dadeau ghioceii si se apucau de treaba. Pai bine mai oameni buni, si la portofelul meu nu va gandeati?? Clar ca nu, nici nu m-as fi gandit, dar totusi...asa, toti odata??? Si uite asa incep cu cadourile de la Sf. Andrei si toata luna Decembrie cadouri si Ianuarie la fel si ma opresc si eu pe la 1 Februarie.
Noroc ca acum Romania este o tara eminamente biroistica...ca toti merg la birou, de la portar pana la manager. Pana si soferul merge la birou. NO SHIT. De cand ghiocelul meu a devenit scaunul din stanga (lasam englezii deoparte ca ei stau prost cu sexul oricum...statisticile o spun, nu sariti iar) birou? Si scaunul din dreapta ce e? E locul secretarei? In cazul asta, unii dintre voi aveti mari probleme in alegerea secretarei..e cam paroasa, are mustata si mai face si pipi din picioare.
Aha...si locurile din spate sunt anticamerele? Ca sa vezi cine sta in anticamera la un sofer...de la Base pan'la Bush (hai ca nu mi-a iesit asta, ca sunt la fel amandoi). Acum nu stiu daca si vidanjorul merge la birou. Haznaua este calculatorul, probabil, si vede aceleasi rahaturi pe care le vedem si noi la calculator :))).
Deci sunt sanse ca urmasii nostrii sa nu mai sufere foarte tare la portofel si sa aiba agenda ocupata pe un an intreg. Acum ar fi culmea, caldura este destula deci nu mai ingheata nimic si avem ocupate lunile noiembrie-martie, nu se mai lucreaza pamantul din primavara pan'n toamna, se lucreaza la birou (nu comentez nimic despre stresul lucrului la birou..o scuza lamentabila) deci avem ocupate lunile din aprilie pana in octombrie si gata anu'.
Pana se schimba traditiile la romani, eu tot trebuie sa cumpar cadouri...sper doar sa nu termin sezonul precum cei din film. Mai bine trimit doar o felicitare parintilor. Ce spuneti?

Eterna si fascinanta Romanica- razgandica

Nu sunt rea, dar asa imi vine sa-mi infig un par un c** ca am fost sa votez, si poate reusesc sa inving legile gravitatiei si sa aterizez in Congo (orice propunere este binevenita). Serios acum, pai a fost Tariceanu -razgandeanu, a fost "Stolo nu te vom uita" si acum e "Stolo lasa-ne", apoi eu ce buzduganu calului sa mai inteleg.
Simplu si clar. Suntem o tara de razgandici si razgandaci....ca de la Stefan cel Mare ne tot razgandim si ne coim (asta este....mai folosesc si cuvinte din DEX )si suntem mai rau decat fufetele de pe centura. Bine, bine....va intrebati cine sunt eu si cu ce drept comentez. Sunt cetateanul care este indrumat la vot, sunt cetateanul caruia i se spune ca traieste intr-o tara libera, sunt cetateanul care, la fel ca voi, platesc taxele in tara asta (la fel ca voi ca sigur Patriciu nu se plimba prin blogosfera) si vreau sa stiu incotro.
Am cautat un pic si am gasit ceva super haios pe site-ul MAE privind calatoriile in Congo ...cauta aici ...a, si ar mai fii o varianta de luat in calcul...Kenia...unii platesc bani buni sa faca safari acolo, eu va ofer solutia emigrarii...si scapa cine poate (si de aici si de acolo).
Adevarul este ca dupa cat de haios este Bob...peste 4 ani merg sa votez doar daca participa Tarki la functia de premier al Romaniei....si o sa fim Romanica razgandica si ....mai vedem noi.

Televizorul si stomacul

Cum spuneam aici, am facut o operatie banala. Toate bune si frumoase pana aseara, cand trebuia sa invat pentru un examen. Tinand cont ca ma inghesuia o mare lene, intre invatat si privit la televizor, am ales sa ma uit la televizor. Am inceput eu sa ma dau cu placa cu butoane (ca tot e sezonul de placi) pe canale si am ajuns pe un canal, unde o domnisorica, nebuna as spune eu, se pregatea sa-si opereze sanii. Si ma opresc sa ma uit, in ideea in care daca imi vine vreodata gandul asta sa-mi treaca asa cum vine. Din seria "sunt tuta uneori", aud ca domisoara intra intai la o operatie de deviatie de sept si rinoplastie (am explicat ce inseamna deja) si raman ca tuta si ma uit. Nu apuc sa vad decat cum este intinsa pe masa, adormita, taiat nasu si bagata o andrea (asa mi s-a parut mie) p'acolo si, bonus, in drum spre baie mai aud si un aparat cum caraia prin nasul ei. Rezultatul?? Placa sparta, deci ies la shopping de placi, cana sparta (asta nu am cum sa o cumpar ca era cadou), stomac intors pe dos. De ce sunt tuta? Pentru ca asa cum am inteles de la (nu stiu cum sa scriu aici, asa ca las la alegerea persoanelor) amici/prieteni/cunostinte care au facut tampenia asta, nu este recomandat sa privesti dupa ce patesti.
Acum cred ca este si un beneficiu in toata faza asta....ca azi am mancat doar gaura de la un covrig si uite asa incep o cura de slabire de toata frumusetea.

Mi-e dor de Vama

Stiu ca vin sarbatorile si ar trebui sa ma gandesc la zapada, dar mi-e dor de Vama. Nu de Vama asta plina de umbrelutze si sezlonguri, de muzica house si manele, de shtrasuri si pantofi de lac, de ratatzi care nu-si gasesc locul si il fura pe a altora.
Revendic Vama pentru cei care stiu sa doarma in cort si rad dimineata cand sunt treziti de valul ce le gadila talpile, revendic Vama pentru cei care mananca clatitele cu nisip in ele, revendic Vama pentru cei care au doar hainele de pe ei in bagaj si nu sunt pudici cand fac baie in fundul gol, revendic Vama pentru prietenii pe care ii gasesti acolo si cu care poti sa bei fara sa te crezi Tarzan apoi, revendic Vama pentru cei care stiu ca valoarea nu o da masina de langa cort ci curatenia pe care o lasi la plecare, revendic Vama pentru cei care stiu ca hainele cele mai luxoase sunt blugii si treningurile, revendic Vama pentru cei care au spus mereu ca vor reveni dar, in timp, nu au mai gasit locul lor asa cum il lasasera...liber, linistit, curat, romantic, gol, prietenos, imens.
Mi-e dor de Vama cu plaja plina de corturi, cu nebuni liberi, cu chefurile lungi din noapte, cu marea curata, cu ciulinii de pe camp, cu Corsarul vechi, cu Jack batranul....si ii plang pe cei ce nu au simtit Vama asa, niciodata.

Cum sa scrii o demisie

Azi mi-am depasit norma la demisii/an. In decurs de cateva luni am scris 2 demisii, destinate aceleasi persoane. Prima demisie a fost aruncata la cos si, ca fapt divers, eu am plecat din firma, m-am intors si am aflat abia atunci ca nu era aprobata nicio demisie (nu eu sunt blonda..nu mai radeti). Astazi la prezentarea celei de a doua demisii (o sa spuneti ca sunt nebuna ca-mi dau demisia acum, in criza, dar enough is enough), am fost invitata de seful meu sa vad cum functioneaza shredder-ul (ca deh...cand n-ai ce face si cumperi astfel de aparate...eu cu mana mea mi-am facut-o) si al naibii aparat functiona (o sa fac plangere la firma furnizoare). Am privit cum demisia mea este facuta bucatzele de aparat si m-am intors in birou sa ma gandesc la alta varianta (stiu ca nu o sa fie acceptata, dar merita incercarea).
Ultima demisie serioasa pe care am depus-o acum cativa ani venea intr-un moment mult asteptat, si am spus atunci ca o sa imi trimit demisia prin e-mail (nu platisem net-ul asa ca a picat varianta), SMS (era telefon propriu si nu voiam sa mai platesc si un mesaj), posta (ajungea dupa ce plecam eu) si traditionala hartie (varianta aleasa in final).
Cum imi scriu eu demisia acum? Variantele sunt urmatoarele:
1. e-mail -netul este platit, conexiunea este buna, dar ma tem ca o sa-mi arunce calculatorul (ca deh...tot eu am zis hai sa cumparam calculatoare) si am cateva date personale pe el-deci nu este cea mai buna solutie;
2. SMS -serviciul este platit de firma, dar telefonul este al meu si ce fac daca il arunca si p-asta? Deci nu este cea mai buna solutie nici asta;
3. posta/curierat -ar fi o varianta buna, dar la aglomeratia asta ma tem sa nu ajunga demisia la o firma partenera si la seful meu sa ajunga o felicitare cu cele mai bune si sincere urari, plus, chiar daca ar ajunge bine- tot la shredder o sa vad si varianta prin posta;
4. telefon -daca sun si spun ca imi dau demisia, ori imi inchide telefonul, ori imi spune ca nu este buna conexiunea si oricum, daca nu e negru pe alb, nu e valabila.
5. coala A4 -varianta traditionala- intai o copiez la copiator (care-o mai cumpara aparate d-astea in urmatorii 200.000 de ani) de cateva sute de ori, apoi o prezint si astept pana cedeaza shredderul (ca doar nu ma dovedeste un aparat pe mine), iar daca asta cedeaza si incepe sa le arunce la cos....pana se epuizeaza sacii de gunoi si innebuneste femeia de servici.
Daca mai sunt si alte variante...astept cu interes indicatii...daca nu, asta este, vin si maine la birou..pana se plictisesc ei de mine (se strica aparatele pana atunci, nu platesc internet si telefon si sa vad cum o sa faca ei :P).

O promisiune ce nu poate fii tinuta

Cu totii avem prostul obicei de a face promisiuni, deci si eu am acest prost obicei. Culmea ironiei si a ignorantei este ca nu ne tinem de promisiunile cele mai importante, dar le onoram pe cele mai banale si nesemnificative. Am facut multe promisiuni de-a lungul timpului, le-am onorat pe cele mai multe dintre ele, le-am ignorat pe cele mai grele si imposibile, le-am uitat pe unele dintre ele.
Acum foarte mult timp, cineva mi-a facut o promisiune, nu pentru mine ci mai mult pentru persoana sa. Nu stiu daca si-a tinut promisiunea, probabil ca nu, probabil ca nu o va face niciodata. Si eu am facut atunci o promisiune, nu pentru persoana aceea ci pentru mine ...dar ma intreb daca pot sa-mi tin acea promisiune. De fapt, nu daca pot ci daca vreau sa-mi tin acea promisiune.
Din lungul sir al interpretarilor de genul naivul este prost, nu imi voi tine acea promisiune, voi intoarce si celalalt obraz, iar cand cei 2 obraji ai fetei se vor epuiza sub palmele promisiunilor netinute, voi mai gasi 2 obraji (nu intru in detalii) nu pentru palme ci pentru a ma aseza pe acele promisiuni (cred ca de aici vine vorba "ma doare'n ...").
Nu face o promisiune pe care nu vrei sa o tii, pentru ca ma vei forta sa nu-mi tin nici eu promisiunea.

.......... si este decembrie iar

Probabil si anul acesta o sa va trimit felicitarile cu Elful meu. Probabil si sarbatorile acestea o sa trec pe langa o prapastie, o sa ma opresc, o sa intind mana, o sa iau in carca si o sa devenin responsabila de viata cuiva. Probabil o sa umar pana la 10 la birou inainte de a injura colegii care au intrat in sarbatoare deja sau care au uitat ca este Decembrie (am senzatia ca in alte tari, unde zapada se aseaza din august pe varful muntelui sau nu dispare niciodata, este un haos imens intre urechi si vor sa il transmita si pe plaiurile mioritice). Probabil am sa injur in trafic (de fapt sigur am sa injur) toti chiaunii care nu se gandesc ca maine pot fii someri si dau banii ca prostii pe toate carpele de firma. Probabil am sa ascult fiecare poveste trista spusa acum. Probabil am sa ma bucur de luminile lui Oprescu si de mosii lui. Probabil ca la anul o sa fac la fel desi spun ca nu.
Probabil ma ajutati cu un nume potrivit pentru post. Probabil si voi simtiti greutatea sarbatorilor..desi nu ar trebui, dar stiti ca la anul o sa fie altfel. Probabil.

Stop playing

I've said to myself today to STOP PLAYING.





I should stop playing and start doing. I’ve got tired to say things that never really count. I’ve got upset on people and I’ve cried. I’ve got confused during the act of life. I’ve been loosing friends and I’ve been loosing faith. I’ve been trying to fix too many broken things. I’ve been in too many places and I’ve seen to many ugly faces and I’ve been surprised. I’ve got bored on the road.
I set you free. You are probably wandering why now? I don’t want to make Christmas presents anymore to anybody (except me of course), I don’t want to save no more souls (except mine of course), I don’t want to loose more time.
I’m taking my time back and I'm leaving you my blog.
Who knows? I might be back one day or not. If you need translation…you are on the wrong page my friend…go back to your misery life, go back to things that makes you laugh, go back to where you came from.

Votul uninominal la romani

A fost si ziua mult asteptatului vot uninominal si, ca un cetatean "turmentat", m-am trezit de dimineata decisa sa merg la vot dar fara sa stiu exact cine candideaza in colegiul meu. Am deschis internetul, am intrebat pe Musiu Google cine candideaza si ce stie despre respectivul/respectiva. Nu m-au luminat prea mult informatiile primite dar tot am mers la vot. Am fost oarecum suparata ca in colegiul meu nu exista vedete (i-am invidiat pe cei din Dr. Taberei pentru vedetele de acolo -Udrea, L.Anghel, Smarandescu-numai balarii), dar pentru senat, am avut surpriza unui candidat foarte interesant-Vadim.
Dupa ce am petrecut seara in asteptarea rezultatelor alegerilor (nu am mai fost de mult la un party cu o asfel de tematica) si dupa ce am vazut rezultatele, am inteles 2 lucruri:
1. nu conteaza votul uninominal, ci partidul, nu conteaza ca un candidat are 80% voturi, daca partidul nu are peste 5% (pragul de intrare in parlament), asa ca imi pare rau Vadime;
2. nu conteaza campania electorala (si ar putea sa nu mai faca atat mizerie pe strazi), ca oricum romanul schimba regimul o data la 4 ani.
Frumos este ca m-am asezat in pat cu PSD-ul castigator si m-am trezit cu PD-L-ul castigator. Acum nu stiu daca sa ma mai asez in pat sau nu, ca poate ma trezesc cu UDMR-ul castigator (am senzatia ca esecul PRM-ul a omorat accesul UDMR-ului la guvernare) sau cu PNG-ul in parlament.
Nu cred ca mai dorm pana la rezultatele finale...imi fac bagajele pentru Congo- aveti ceva recomandari pentru calatoria aceasta??

Primavara la Praga

Asa am invatat la istorie...ca la Praga este primavara. Am fost primavara la Praga si am vazut un oras frumos in centru, urat la periferie. Am plecat la Praga cu o mie de ganduri si plina de speranta intalnirii cu un oras extraordinar. Am fost socata sa vad un oras contrastant, un oras fascinant in centru, plin de cladiri vechi, biserici, monumente, fantani, restaurante, baruri, si o periferia asemanatoare cea a Bucurestiului, cu cutiile lor de chibrituri, mizerie, magazine ponosite.
Dar mi-a placut Praga. Mi-au placut stradutele incovoiate, mi-au placut monumentele, mi-a placut istoria spusa de fiecare colt (central), mi-a placut berea (nu sunt cunoscatoare in acest domeniu, dar este cea mai buna bere bauta pana acum), mi-a placut lejeritatea cu care se gasea in magazine vodca cu canabis, mi-a placut linistea orasului data de linistea locuitorilor, mi-a placut lejeritatea din tramvaie si de pe strada, mi-au placut parcurile curate, mi-a placut Podul Karluv (Podul Carol) noaptea, cu miile de vanzatori ambulanti si artistii descatusati, mi-au placut barcile de pe Vltava (un fel de Dambovita dar mult mai curata, lata si interesanta), mi-a placut ordinea in circulatie (am asistat la o amenda luata de un romanas posesor de Q7 si IQ0, care se parcase pe un loc pentru handicapatii-am vrut sa-l ajut si sa-i spun politistului ca e handicapat mintal, dar am renuntat), mi-a placut berea (cred ca ma repet, dar a fost foarte buna), mi-a placut drumul de la aeroport (am mers cu un autobuz care a ajuns foarte repede in centru, si foarte ieftin), mi-a placut parcul de pe colina Petrin-cu funicularul ca optiune de urcat (privelistea este absolut superba- dupa cum se vede in poza).
Nu mi-a placut mancarea (este o combinatie ciudata de gulasuri, carnati, galusti, grasimi si alte variatiuni pe aceeasi tema-nu tocmai pe gustul meu, dar compensa berea), nu mi-a placut Piata Wenceslav (Vaclav)seara, cand locul turistilor era luat de vagabonzi, cersetori si betivi, nu mi-a placut saracia de la periferie (si o poti vedea pe drumul de la aeroport spre oras), nu mi-a placut Metronomul (un ciudat monument comunist-desi privelistea asupra orasului era frumoasa), nu mi-au placut suvenirurile din magazine-o mie de magazine, aceleasi suveniruri, nu mi-a placut ....
Nu sunt atat de multe care nu mi-au placut pe cat ma asteptam.
Praga mi se pare un oras romantic, pe care as vrea sa il revad, dar as pastra anotimpul...primavara. Cred ca toate orasele sunt frumoase primavara, dar Praga in special.

Scuze pentru vocabular

Revin azi cu scuzele de rigoare pentru vocabularul folosit in postul de ieri

http://locapersiempre.blogspot.com/2008/11/blacklist-ul-angajatilor.html

Sa nu existe erori de percepere...scuzele sunt pentru vocabular si se adreseaza celor cu urechi sensibile. Imi mentin parerea in ceea ce priveste subiectul.
Sper sa nu mai fie nevoie sa folosesc un astfel de vocabular, desi in Romanica daca nu esti nesimtit esti prost, asa ca spun din nou SCUZE.

Blacklist-ul angajatilor

Traim intr-o tara plina de nebuni. De azi s-a deschis Blacklist-ul angajatilor . Adica eu, ca angajata, daca il supar pe nenea "patronul" fie de multinationala, fie de organizatie autohtona, fie de firma de apartament, fie de buticul din colt, el poate sa ma "denunte" ca fiind un angajat rau.
Idiotul sau idiotii care au initiat acest proiect au trecut pe site si parte de legislatie. Le atrag atentia sa citeasca mai bine continutul Legii 53/2003 (Codul Muncii) cap. 2, art.3., care spune:
"(1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept."
Sunt de acord ca actuala lege este in mai mult beneficiul angajatului , dar sa creezi o lista neagra cu angajati este inadmisibil. Inadmisibil este si faptul ca accesul la aceasta lista este limitat doar pentru angajatori si companiile de resurse umane. De ce? Simplu. Orice angajat cu ceva intre urechi, daca s-ar regasii pe acea lista ar da angajatorul in judecata.
Am cateva intrebari pentru "expertii" care au initiat acest proiect in plina criza a locurilor de munca:
1. Cine garanteaza veridicitatea informatiilor oferite de angajator despre angajatii lui?
2. De ce nu am dreptul ca simplu cetatean, corectie, CA PLATITOR DE TAXE SI IMPOZITE, retinute si nevirate uneori de catre angajator, sa accesez aceasta lista?
3. De ce nu s-a facut o lista neagra a angajatorilor, si a companiilor de resurse umane? Aici stiu raspunsul. Pentru ca astfel angajatii ar fi putut sa-si denunte angajatorul pentru urmatoarele abuzuri:
1.- conform contractului de munca, durata programului este de 8 ore (daca nu este stipulat altfel si asta inseamna scris negru pe alb in contract), dar la angajare aflii cu stupoare ca programul incepe la 9 si se termina la 18, adica 8 ore de munca si una de pauza. Cati dintre voi chiar isi iau o ora pauza si chiar nu faceti nimic (chit ca esti la birou sa stai sa te uiti la calculator, sa ignori mailuri, telefoane si sarcini primite in acest timp????????
2.- orele de munca suplimentare nu sunt platite pentru ca noua, romanilor ni s-a picurat ideea ca daca nu muncim ca robotii mai asteapta 100 la usa. Va rog sa ii angajati pe cei 100 de la usa si platiti mii de euro cu instruirea lor si pierdeti mii de euro pana ajung la randamentul scontat;
3.- cati dintre voi isi pot lua concediu asa cum este normal si anume 2 saptanami consecutive??? de fapt cati isi pot lua concediu??
4.- mediul de lucru nu este intotdeauna cel prezentat la inceput. Constati cu stupoare ca de fapt Fisa postului nu coincide cu realitatea si tu faci mult mai multe lucruri decat cele pentru care ai fost angajat si mai ai si un sef cu probleme de personalitate;
5.- articolul 39 din Legea 53/2003 spune ca "angajatul are dreptul la securitate si sanatate in munca si dreptul la formare profesionala", dar la cati se aplica aceste drepturi (nu mai discut de bietii mineri de la Petrila, Dumnezeu sa-i odihneasca in pace)????
Scumpii mei negrisori pe plantatie si pupincuristi de corporatii, inainte de a face un "Blacklist" pentru angajati cititi legea si daca ati citit legea, faceti un "Blacklist" pentru angajatori, ca foarte curand o sa va vreti sa va plangeti si voi de firma voastra, dar o sa fie prea tarziu...veti fi pe "BLACKLIST".

Bucurestiul... un oras frumos

De cand a venit frigul si pe meleagurile noastre, asist in fiecare seara la un spectacol absolut mirific. Natura isi arata cea mai frumoasa fata la ora 17 seara (ora coincide cu binemeritata pauza de tigare), cand mii de pasari migreaza din parcul Kiseleff catre parcul Circului. Este ora apusului si cerul devine negru, iar muzica orasului nu mai este sunetul picamerelor si al masinilor, ci este sunetul pasarilor. Poate parea infiorator pentru cei care s-au speriat cand au vazut "Pasarile" lui Hitchcock, poate parea neinteresant pentru altii, dar pe mine ma uimeste acest spectacol seara de seara. Este fascinanta natura cum isi urmeaza ciclul fara sa devina monotona.
Am scris postul acesta ca urmare a unei discutii avute in urma cu cateva luni cu o prietena. Eram intr-un loc minunat si ne intrebam ce are Bucurestiul de oferit ochiului curios. Sper ca am reusit sa surpind o mica parte din imensul pe care ni-l ofera acest oras si sa ofer un prim raspuns la intrebarea de atunci.
As vrea sa va opresc din tumultul vietii voastre si sa va bucurati, chiar pret de o clipa, de linistea din jurul vostru. Va las pe voi sa alegeti momentul.

Zodia pestelui

Dacă vei da peste un Peşte stand în spatele unui ghişeu de casierie sau într-un birou de preşedinte de bancă, să şti că ai în faţa ochilor o specie rară. Foarte puţini nativi suportă să stea prea mult timp într-un singur loc. Vei avea mai multe şanse să întîlneşti nativii la o şedinţă de spiritism, într-o galerie de artă, într-o mînăstire, la un concert sau la un spectacol într-un club. Mai poţi să încerci şi la o întrunire a scriitorilor, în culisele unui teatru sau pe un iaht.
Cine a spus: "Nu vreau să fiu milionar, doar să trăiesc ca un milionar", era sigur Peşte. Inima nativului tipic nu cunoaşte lăcomia. Lipsa de grijă pentru ziua de mîine frizează la ei nesăbuinţa. Faţă de trecut au o înţelegere intuitivă, iar faţă de prezent, o blîndă toleranţă.




Te va impresiona plăcut farmecul natural al Peştilor şi bonomia lor leneşă. Nativului îi sînt indiferente majoritatea restricţiilor dacă nu îl lipsesc de libertatea de a visa şi de a se ghida în viaţă cu ajutorul sentimentelor. Foarte puţine lucruri îl vor stîrni în aşa hal încît să acţioneze violent. Sigur, Peştele nu e total opac. Are şi el un temperament. Cînd acesta se manifestă, în sfîrşit, nativul poate fi de un sarcasm muşcător, căci are o limbă ascuţită şi o minte tăioasă ca un brici. Să-l faci pe nativ să se enerveze e ca şi cum ai arunca o pietricică într-un lac nemişcat ca o oglindă. Vei face ceva vălurele, dar în scurt timp suprafaţa va fi din nou netedă.
Ca şi Scorpionii şi Racii, Peştii ar face bine să nu se atingă de alcool. Foarte puţini dintre ei sînt în stare să bea un şpriţ la o petrecere şi atît.
Un scriitor din această zodie poate fi tentat să zacă prin baruri ani în şir, spunîndu-şi că adună material, cînd de fapt adună doar praf şi facturi neplătite. Pictorul din această zodie care nu găseşte un susţinător se poate plimba prin parc zi după zi, murmurîndu-şi în barbă că studiază natura pentru a-i folosi ca fundal la marea lui capodoperă, cînd de fapt pensulele lui adună mucegai. Unde e îngerul care să-l sprijine în timp ce umple pînzele cu culori splendide? Nativii trebuie să ştie că trebuie să aducă un serviciu umanităţii, într-un fel sau altul şi să nu pună mare preţ pe avuţiile materiale. Einstein, care a "înotat" contra curentului, a adus lumii o nouă privire adupra Universului, dar şi Peştii care se lasă duşi de curent aduc o contribuţie, chiar şi numai curăţind zăpada de pe străzi sau spălînd vase.
În ciuda timidităţii lor naturale, deseori devin unii dintre cei mai buni actori ai momentului, cu condiţia să lupte împotriva dezgustului pe care-l resimt faţă de repetiţiile nesfîrşite şi de plictiseala acumulării anilor de experienţă. Unoeri, săgeţile ascuţite ale criticilor lasă răni atît de adînci în inima Peştilor încît un potenţial star se poate retrage cînd mai are doar un pas pînă la celebritate. Memorizarea e rareori o problemă pentru nativi.
Memoria Peştilor e legendară, deşi un ascendent bizar îi poate face să-şi uite propriul număr de telefon. Uneori nativul are vise ciudate sau coşmaturi bizare, deseori premonitorii. Cînd el visează că se va întîmpla ceva, de obicei aşa va fi. Dacă îţi spune să nu urci în avionul ăla sau în maşină, ai face bine să o iei pe jos sau înot. Astrologii care vorbesc despre un suflet bătrîn se referă la un spirit care a trecut prin multe vieţi şi a păstrat înţelepciunea fiecăreia. Ei se referă deseori la Peşti, pentru că viaţa unui om născut în această zodie este fie cea mai dificilă obligaţie pe care şi-o poate asuma un spirit, fie o şansă de a atinge împlinirea spirituală supremă.
Acum că înţelegi toate astea, te mai miri că prietenii tăi din Peşti sînt uneori o enigmă, ca să nu mai vorbim de ocaziile cînd sînt de-a dreptul trăsniţi şi excentrici? Peştii tind să creadă că vor trăi veşnic şi deseori se poartă ca şi cînd ar fi convinşi de asta. De cele mai multe ori îşi cheltuie energia de prisos (şi nu are prea multă) ajutîndu-şi rudele cu probleme sau prietenii împovăraţi de necazuri. Însă au o rezistenţă interioară ascunsă, iar una dintre provocările adresate lor este să descopere această forţă şi să o scoată la suprafaţă.
Una dintre armele lor secrete e umorul. Ei zîmbesc ca să ascundă lacrimile nevărsate. Sînt maeştri ai satirei şi s-ar putea să te crispezi în urma unei remarci aruncate atît de lejer încît nu-ţi dai seama exact care a fost intenţia Peştelui, dar ai sentiment deranjant. Nativul poate împrăştia în jur observaţii caustice atît de rapid încît îţi va fi greu să ţii pasul. E un farsor excelent şi se pricepe grozav să arunce replici extrem de amuzante păstrîndu-şi pe chipul elastic o expresie gravă, chiar tristă. El poate trece cu graţie de la comedie bufă la glume sofisticate, caustice. Uneori umorul e cald şi inofensiv, alteori e rece şi necruţător, dar întotdeauna e o modalitate de a camufla o altă emoţie pe care neptunianul vrea să o ascundă.
În firea lui există o uriaşă milă şi dorinţă de a-i ajuta pe cei bolnavi şi slabi. Dacă ai nevoie de zece mii sau de un milion, de un împrumut substanţial sau doar de o mică încurajare pe care nu vrea să ţi-o dea nimeni, du-te la un Peşte. Nu vei primi nici predici, nici priviri dispreţuitoare. El nu judecă pe nimeni, fie acela hoţ, criminal, drogat, pervers, păcătos, sfînt, ipocrit sau mincinos. Vei fi copleşit de puterea lui de înţelegere, ca şi de ajutorul practic pe care-l poate oferi. El simte fiecare viciu şi virtute şi cunoaşte capcanele fiecăreiea. Profunzimea apelor neptuniene îl face să absoarbă fiecare durere şi bucurie şi s-o resimtă ca şi cînd ar fi a lui, nu e de mirare că el pare dezinteresat cînd aude povestiri triste. Însă nu uita că e doar o faţadă. Dacă ai fost respins o dată, mai încearcă o dată şi adevăratul Peşte va ieşi la suprafaţă. Superba imaginaţie a Peştilor, minunatul lor umor şi simţul frumosului pot creea cele mai delicate şi totuşi perene proze şi poezii. De fapt, fără eforturile lor artisitice şi compasiunea lor, lumea n-ar putea exista. Planeta s-ar opri din rotaţia ei. Vei găsi deseori Peşti care şi-au îngropat visele personale pentru a lumina vieţile prietenilor şi rudelor singure sau triste, sau pentru a aduce publicului darul rîsului şi lacrimilor prin intermediul scenei, plătind pentru asta cu intimitatea pe care ei o preţuiesc atît de mult. Nativul urăşte să răspundă la o întrebare directă prin "da" sau "nu". Pentru el e întotdeauna "poate". El poate da drumul la lacrimi, ca în clipa următoare să dea drumul la rîsete ca şi cînd ar avea un buton invizibil. Spiritul lor e la fel de imposibil de cuprins cu mintea ca şi adîncurile oceanelor. Sufletul lui altruist e plin de iubire inepuizabilă, blîndă, pentru fiecare creatură, ceea ce e o calitate aproape divină atunci cînd nu e transformată în autocompătimire şi iubire de sine.
Pentru cei care inca se mai intreaba cum?, de ce?, cand?, unde?....aveti raspunsul mai sus...Ceea ce vezi e ceea ce primesti..dar intotdeauna vei primi si bonus... un zambet sau o lacrima.

Moda zilelor noastre

Cred ca ma pregatesc de emigrare sau Romania se pregateste sa ma goneasca. Nu sunt carcotasa sa caut raul aici, in minunata Romanica, dar parca nu se mai vede luminita de la capatul tunelului lu' Ciorbea. Sunt curioasa cate dintre doamnele si domnisoarele din Romania isi gasesc foarte repede imbracaminte masura lor. Ok. Nu sunt fotomodel, nici nu intentionez sa devin, dar sa nu gasesc decat imbracaminte masura 36-38 mi se pare discriminatoriu. Helooo... pamantul catre Botezatu, Levintza si alti alde d'astia creatori de moda si case de moda. Locuim in Romania- tara aceea dintre Marea Neagra si restul lumii civilizate, nu in China. Genetic suntem construite pentru Mioritza si nu pe masura orezului sau a peshtelui (revine obsesiv pestele in posturile mele). Nu spun ca trebuie sa aduceti masurile din Africa, unde cea mai mica este 48 (si cica esti subnutrita daca ai masura asta), dar fiti rezon si uitati-va in jurul vostru pe strada. Nu toate femeile sunt scanduri de calcat rufe. Oh..si nu veniti cu prostia aceea "femeile care nu se ingrijesc si ar trebui sa se uite in farfurie si sa mearga la sala". Va rog...ma uit in farfurie, dar asta nu inseamna ca trebuie sa manac iarba caprelor, cat despre sala....fac sala la birou cam 10 ore pe zi.
O sa-l caut pe fratele mai mic al lui Virinel, poate asa o sa mananc numai salata si o sa stau toata ziua la sala, ca deh...ma tine "sotul acasa". Glumesc dragii mei. Il las pe ala micu (fratele) pentru aia mica (sora). Poate deschid o scoala de moda pentru creatori de fashion, dar nu orice scoala ci una unde sa invete sa numere de la masura 40 in sus. Cum nu sunt singura peste 40....fetelor va invit la o salata pana se schimba moda.

And the winner is...

In viata nu ar trebui sa existe invingatori si invinsi, dar daca viata ar fi atat de simpla, nu ne-am mai bucura de fiecare izbanda sau nu am mai plange la esec. Fiecare este invingator in viata lui si invins in viata altuia sau invins in viata lui si invingator in a celuilalt. Consider ca sunt invingatoare in viata mea, poate lipsa de modestie sa enerveze pe multi, dar numai oamenii prosti sunt modesti (iar am fost modesta)si vreau sa fiu inconjurata de invingatori si nu vreau sa existe invinsi in viata mea. Acord mereu a doua sansa, chiar si atunci cand este o persoana care nu a castigat acest drept, si sunt surprinsa cum unii o valorifica si altii o irosesc. Poate uneori trec 2 ani pana la a doua sansa, uneori 2 luni, uneori 2 zile, si rareori 24 de ore. Am sa ofer in continuare a doua sansa, chiar daca unii sunt atat de "naivi" sa iroseasca sansa. Nu exista invinsi si invingatori in viata mea, exista doar risipitori de sanse.

Nicio masa fara peste

Cam asa suna o povata pe vremea lu Nea Nicu. Nicio masa fara peste. Imi plac cateva lucruri simple simple in viata si, la fel, nu-mi plac cateva lucruri simple. Nu-mi place pestele. In caz de forta majora si aici ma refer la o plimbare cu vaporul pe o insula unde se serveste numai peste, iar stomacul meu plange dupa mancare sau la o invitatie la masa intr-o casa de preot pe perioada postului, mananc peste si incep cu legumele de pe langa el, cu painea sau mamaliga aferenta si daca mai are nevoie stomacul, mananc si peste. Altfel nu. Este foarte simplu, intr-un restaurant, in meniu am ignorat si voi ignora foaia cu preparate din peste, singurele vietuitoare acvatice acceptate sunt calamari (de preferinta pane) si hamsiile (de preferinta in 2 Mai). Nu mananc peste, nu pentru ca nu stiu cum sa mananc peste ci pentru ca nu-mi place. Nu am sa incep sa mananc peste acum, doar pentru ca unora le place pestele, si nici nu am sa accept sa mi se comande peste.
Ca sa ma fac inteleasa, am sa spun in ordinea numerelor de pe tricou:
1- NU-mi place pestele;
2- Stiu sa citesc meniul intr-un restaurant;
3- Nu trebuie sa-mi comande nimeni de mancare, am aflat pana la varsta asta care sunt preferintele mele culinare;
4- Daca nu am nicio varianta acceptabila in meniu, decat inghetata (sigur nu exista inghetata din peste) am sa mananc doar inghetata chiar daca afara sunt -40 de grade;
5- Daca mi-ai comandat mancarea care nu-mi place, trebuie sa o platesti, nu pentru ca nu am bani sa o platesc, ci pentru ca tu ai comandat si nu eu;
6- NU-mi place pestele.
Sper ca varietatea din poza sa potoleasca pofta multora de peste.

Eterna si fascinanta Romanie (II)

Speram sa nu fiu nevoita sa mai scriu despre cat de minunata este tara noastra, dar nu pot sa fiu indiferenta la prostia care ne conduce. Concret- de luni 24 Noiembrie 2008, Ministerul Sanatatii incepe campania de vaccinare impotriva cancerului de col uterin. Nimic rau in acest lucru, doar ca targetul acestei campanii sunt fetitele de 10 ani. Inteleg ca adolescentii din ziua de azi isi incep viata sexuala la o varsta destul de frageda, dar asta nu da dreptul unui ministru incompetent (sa ma dea in judecata) sa se joace cu vietile a mii de copile. De ce spun asta? Simplu- pana in acest moment nu se cunosc efectele pe termen lung ale vaccinului HPV (Human Papilloma Virus), nu se stie daca este posibila aparitia infertilitatii dupa vaccinare, nu se stie cat timp de imunitate ai dupa acest vaccin, practic nu se stie nimic despre el decat pretul. Acest vaccin exista de mult timp pe piata si se adreseaza in general femeilor peste 20 de ani, dar, repet, nu se cunosc toate datele despre el.
Ce face Ministerul Sanatatii? Cheltuie 23 de milioane de euro destinatii oncologiei, propunand un program de vaccinare si aruncand riscurile pe umerii parintilor. Parintii pot sa refuze efectuarea vaccinului printr-o declaratie scrisa. Intrebarea mea este daca acesti parinti au fost informati despre avantajele, dar mai ales dezavantajele acestui vaccin? Intr-o tara bananiera precum Romania, unde inca mai exista sate fara curent electric, o astfel de campanie se cheama -MITA, PROSTIE, FURT. Parintii nu inteleg riscurile pentru ca nu sunt informati sau vor fii informati dupa inceperea campanie, copilele se vor supune vaccinari pentru ca asa spune "Doamna invatatoare", iar noi vom privii ca tampitii cum, inca o data, un ministru nebun se joaca cu vietile noastre.
Nu intelegeti gresit. Nu sunt o ignoranta si inteleg perfect ce inseamna un astfel de cancer sau cancerul de san (practic cele mai ucigatoare boli in randul femeilor din ultimii ani- fizic si psihic) dar nu pot sa accept heirupismul si batjocora acestei campanii. Nu am sa ma gandesc la firma care face acest vaccin si la profitul ei in criza financiara, nu ma gandesc nici la comisionul domnului ministru (o astfel de afacere pe final de mandat e mina de aur), ma gandesc doar ca acesti bani sunt cheltuiti absolut cretin, cand ar putea din ei sa se inoiasca aparatura din spitalele de oncologie, sa fie refacute spitalele, sa fie platiti doctorii si sa nu mai astepte bani de la bietii muribunzi, sa fie cumparate medicamente si multe altele. Sunt curioasa cine va verifica peste 10 ani daca acele fetite vaccinate de luni incolo sunt sanatoase, au suferit dupa urma acestui vaccin sau peste 20 de ani vor face, Doamne fereste, cancer de col uterin. Cine va fi atunci vinovat parintele ca traieste in tara acesta sau ministrul, care atunci va fi pe o insula frumoasa (aici ma refer la comision)?
Imi doresc sa vad societatea civila activa, imi doresc sa vad toate acele femei care au luptat cu aceste boli ca vorbesc si nu se ascund, imi doresc sa vad Curtea de conturi cum verifica aceasta licitatie, imi doresc sa vad ceva concret in tara asta si nu planuri cincinale, imi doresc sa nu fiu nevoita sa emigrez in Congo, imi doresc ca aceasta campanie sa nu traumatizeze vieti ci sa le salveze, dar sunt sceptica in privinta asta. Cred ca este momentul sa luam atitudine in fata prostiei si sa nu o mai lasam sa ne rada in nas, sa realizam ca problemele personale pornesc din problemele create de unii incompetenti precum acest ministru.

Cafeaua buna

Nu e cea mai potrivita melodie -ma duce cu gandul la vacanta si nu este cel mai fericit moment sa ma gandesc la asta acum, in plina criza de nebunie globala- dar, pentru ca imi place cafeaua si melodia, va rog nu comentati.
Inca nu am intalnit persoana care sa nu savureze o ceasca de cafea, fie ca este la filtru, turceasca, expresso, fie celebrele frappe-uri si alte forme sofisticate de a combina cafeaua cu lapte, alcool si frisca. Cred ca cel mai important cand bei o cafea este compania. La ce ma refer? La oamenii care sunt in jurul tau si fac cafeaua sa fie cea mai buna din lume, chiar daca o bei in cel mai banal loc sau sa fie cea mai proasta cafea bauta vreodata chiar daca esti pe Champs-Elysses. Am baut cea mai buna cafea la un fast food (nu fac reclama), nu pentru ca era cafeaua buna ci pentru ca era compania buna. De ce scriu asta? Pentru ca o cafea trebuie savurata si daca nu ai compania necesara, cauta in tine compania cea mai placuta-nu trebuie sa devii narcisist dupa- si savureaza fiecare ceasca de cafea.
Eu am savurat cafeaua. Multumesc.

Suntem copii

Exista o relatie extraordinara pe lumea aceasta care, oricat s-ar stradui barbatii sa o inteleaga, este unica si in acelasi timp comuna, relatia mama-copil. Este unica prin unicitatea fiecaruia dintre noi si comuna prin faptul ca toi suntem copii, copiii unei mame. Uneori, purtam pe umeri povara esecurilor mamelor noastre si nu suntem lasati sa ne traim viata, alteori, suntem lasati sa ne traim viata prea devreme si facem greseli imense pentru ca nu am fost pregatiti pentru ele, iar alteori, purtam povara esecurilor mamelor noastre dar ne traim viata repetand greselile lor.
In ochii mamelor noastre vom ramane mereu copii, cu sosetele lasate, cu zgarieturi in genunchi, cu dintii stirbi, cu tricoul rupt, cu zambetul cald si cu nevoia de protectie. Le este greu sa inteleaga cum copilul din fata lor fumeaza, are pareri despre viata, are probleme mai mari decat exercitiile de matematica, bea bere sau sampanie, le este greu sa inteleaga ca nu mai avem 5 ani ci 20,30,40 si poate avem copiii nostrii. Pentru noi, ele vor ramane mereu impunatoare- doar ele s-au luptat cu balaurii din vise, cu zmeii care ne furau dintii si cu colegii care ne bateau, puternice si langa noi. Nu vom accepta niciodata ca ele nu sunt "wonder woman", ca uneori plang, ca uneori sunt slabe, ca uneori sunt bolnave, ca uneori nu sunt langa noi cand avem nevoie de ele, ca unele pleaca definitiv de langa noi si nu putem sa le iertam asta.
Poate ar trebui sa ne pastram zambetul inocent si cand suntem adulti, poate ar trebui sa nu uitam sa fim copii, poate ar trebui sa nu repetam aceleasi greseli. Poate ar trebui sa invatam sa spunem mai des "Iarta-ma mama" si "Multumesc fiul meu/fiica mea" si atunci ne-am ierta si pe noi si pe ele. Poate ar trebui sa o facem cand nu este prea tarziu. Poate.

Deviatia de sept (II)

M-am decis sa scriu aici despre deviatia de sept si ce inseamna ea, dupa ce am facut o astfel de operatie (de fapt operatia se cheama septoplastie) si am fost tot mai des intrebata.
Trebuie sa spun de la inceput ca septoplastia nu este acelasi lucru cu rinoplastia. Septoplastia presupune o interventie asupra septului (osul nasului sau chestia de va desparte narile pana in fundul capului), iar rinoplastia presupune operatia estetica a nasului care nu exclude interventia asupra septului. Eu m-am limitat la septoplastie, pentru ca nu vedeam rostul unei rinoplastii (acum dupa operatie mi se pare ca nasul meu este stramb si poate trebuia sa iau pachetul cu 2 operatii la o singura adormire).
Sa incepem cu inceputul. Motivul operatiei-nu mai respiram pe nas deloc, iar picaturile gen Rinofug, Bixtonim, Olynth mi-au distrus mirosul si nu le mai foloseam. Am mers frumos la spitalul Dr. Hociota-unicul spital din tara specializat in O.R.L., frumos a fost doar mersul ca acolo s-a rupt filmul. Pana sa se dea banu'(nu eu am dat banu aici-ca altfel trebuia sa merg si la ortopedie sa-mi puna mana la loc) la asistenta am fost trimisa intr-un salon care, presupun, urma sa participe la emisiune "Curat murdar" de pe Prima TV. Absolut jegos, cu mobilier de pe vremea lu' Stefan cel Mare, cu tamplaria de la geam distrusa de batea vantu' ca afara (doar e spital de O.R.L. si poate sa fie curent) si cu cele mai perfecte colege-3 tiganci (nu discriminez pe nimeni, spun doar adevarul) si o nebuna (mi-am dat seama dupa cum radea singura fara niciun motiv la mine). Ma rog, cu bani te poti muta si in cabinetul medicului cred, dar tot spitalul este la fel, asa ca m-am multumit cu o rezerva. Nu are rost sa dau multe detalii, pot doar sa spun ca este de preferat sa plecati cat mai repede daca nu vreti sa mai iesiti din spital cu nasu' rezolvat dar cu boli de piele.
Operatia. Cum este? Habar n-am ca am dormit, dar pana sa adorm m-au tot intepat cautand o vena (ca ale naibii se ascunsesera de frica, cred). Cum este dupa operatie? Foarte interesant. Adica te trezesti din anestezie si constati ca ai gura atat de uscata incat ti se lipeste limba, care este mai arida decat cel mai arid loc de pe pamant si plina de crestaturi, de dinti (asa am inteles care este rolul salivei), dupa care simti ca in nas ai bila lu' Schwarzenegger din "Total Recall" (daca nu ati vazut filmul, merita sa vedeti faza ca sa intelegeti) si in final vine surpriza-trebuie sa inghiti firul de saliva sau apa ca sa nu simti cum ti se usuca tot gatul pana in stomac. Care e senzatia? Ca iti face implozie creierul, ca te pocneste hemoragia pe nas desi ai niste feshe in el, ca ti se sparg timpanele-amandoua, ca pe gat in jos aluneca cuie si nu apa, ca iti ies ochii din orbita. Am fost destul de explicita? Cat dureaza chestia asta? Pana ti se scot din nas feshele, adica a doua zi dupa operatie, daca esti norocos. Ce sunt feshele va intrebati? Pai sunt tampoanele din tifon pe care le baga in nas cand termina operatia, si care masoara aproximativ 25 cm- in conditiile in care sunt imbibate de lichid (a se intelege sange)- atunci cand sunt scoase (nu am lesinat si am urmarit stupefiata cat sunt de lungi) din nas/calcai (senzatia este ca iti scoate maduva spinarii pe nas). Umbla vorba prin spital ca la momentul introducerii in nas, adica cand tu zaci pe masa de operatie, acele feshe masoara undeva intre 2-3 metri de tifon uscat. Cum este dupa ce se scot si feshele? Pai dupa ce ai trecut de asta, nu te mai gandesti ca te dor dinti de la cat au dat aia cu ciocanul in nasu' tau, sau ca te doare nasu' cand vrei sa vorbesti sau sa mesteci, sau ca te plesneste hemoragia daca te enervezi.
Trec toate durerile dupa cateva zile si ramai asteptand cu interes reaparitia mirosului. Eu inca il astept si da semne ca e pe aproape.
Cum este operatia de rinoplastie? Nu stiu ca nu am innebunit sa fac, dar am vazut ca femeile (ca ele sunt cele mai nebune cu look-ul, desi era si un barbat pe acolo) suportau cu stoicism umflaturile si vanataile din jurul ochilor si a nasului, suportul de metal de pe nas (nu de alta, dar daca li se stramba nasul) si tijele care sustineau acel metal pana pe obraji.
Scopul final? O deviatie de sept poate provoca numeroase sinuzite, alergii, rinite care iti pot afecta inima , plamanii (respiratia pe gura si nefiltrarea aerului), sanatatea in general. Nu voiam sa fie un post cuminte, ci unul real. Sfat-pot sa va spun doar atat- multa sanatate si sa nu fie nevoie.

Suntem ceea ce suntem

Inca din primele zile ale vietii primim porecle, de la "bebe" la "fata mamii" sau "baiatul tatii". Tot atunci primim si un nume de botez, o marca dupa care suntem identificati. Cu timpul , numele capata diminutive si nu mai este Ion ci Ionut, nu mai este Maria ci Mariuca. O data "schimbat" numele, te urmareste toata viata si observi ca, desi ai 50 de ani, tot Ionut sau Mariuca ai ramas.
Tot pe parcursul vietii capatam porecle sau "nume de cod". Unele le primim, altele le alegem singuri. Au importanta toate aceste apelative? Probabil nu, dar atunci cum se face ca cel caruia ii spunem "Berila" e cel care bea cea mai multa bere, sau cea careia ii spunem "Blonda" se potriveste cu personajul din bancuri de multe ori? Am cunoscut candva o persoana care isi alesese singura un nume, nu am sa spun care este acela nu asta este important. Am fost suprinsa de alegerea facuta, deoarece numele indemna la rautate, tristete, nefericirire si singuratate, iar persoana era exact opusul acestora sau asa am crezut eu. Se spune ca mai bine mai tarziu decat niciodata, asa ca intr-un tarziu am inteles si eu alegerea. Nu stiu daca e trist ca am inteles eu tarziu sau e trista alegerea persoanei. Poate varianta a doua dar este mai putin important.
Cei mai multi dintre noi au nume pe care nu si le doresc, altii au porecle pe care nu si le doresc, altii isi aleg apelative pe care nu le mai doresc. Suntem asa cum ne cheama..fiecare cu numele lui, dar cand avem o porecla...suntem ceea ce suntem. Cei din jur nu se vor ferii niciodata sa-ti dea numele pe care il vad ei pentru tine, fie ca este Blonda, Ochelaristu, Berila sau Smile. Prin numele date de ei ne identificam...si prin numele alese de noi ne pierdem.

Eterna si fascinanta Romanie

In ultimi 4 ani de zile, am asistat cu surprindere la toate evenimentele care s-au intamplat in tara asta. Mereu mi-am spus ca nu poate sa mai fie nimic si ca noi suntem tara tuturor posibilitatilor. Si mereu am fost surprinsa. Intre timp au venit alegerile de la americani. Si au demonstrat ei ca acolo totul este posibil. Dar exista mai multe feluri de a privi "posibilul". Nimic nu se compara cu Romania.
Hai sa vedem de ce la noi este totul posibil si nu la ei.
Romania, in actuala ei forma, a inceput prin a fi trib, apoi provincie, apoi regat, am cunoscut feudalismul, comunismul, dictatura militara, democratia (nu stau sa insir toate formele-ceva cultura poate aveti si voi) incerc sa spun ca am trecut prin tot si toate spre deosebire de americani-noroc cu Vestul salbatic si cu faptul ca a gresit unu' drumul pe mare. Deci la noi este posibil.
Daca intrebi un tanar roman pe strada cine este Alexandru Ioan Cuza o sa spuna ca nu stie, daca intrebi cine este Thomas Jefferson sunt foarte mari sanse sa stie ca este pe o bancnota macar. Daca intrebi un american cine este A.I.Cuza sau Jefferson este aproape sigur ca nu stie raspunsul la nicio intrebare. Este fascinant cate informatii inutile acumulam in viata, ca sincer, pot sa traiesc si fara sa stiu cine e Jefferson. Deci la noi e posibil dar inutil.
Statul in sine, are la baza legea si aplicarea ei. Perfect, asta am invata cu totii la scoala, doar ca realitatea din Romania este alta si ar trebui sa se dea o lege sa se respecte legea. In America, legea este lege chiar daca te cheama Clinton (nu mai comentez ca nu am ce) si esti presedinte in exercitiu, chiar daca te cheama Harrison Ford si esti cunoscut in toata lumea. In Romania nu conteaza cine esti, poti sa fii si vanzatoare la buticul din colt, daca esti tupeista scapi. Deci in Romania este orice posibil.
Americanilor le-au trebuit sute de ani sa spuna "nu ma intreba cum am facut primul milion", romanilor doar 20 de ani. Deci in Romania este posibil.
In Romania se retrocedeaza pamantul de pe vremea lui Decebal si Burebista, chiar daca este PRACTIC si TEORETIC imposibil de demonstrat ca esti mostenitorul direct. Americanii nu fusesera descoperiti asa ca ei nu fac retrocedari de pe vremea pieilor rosii. Deci in Romania este posibil.
In Romania, daca vrei sa devii cetatean al acestei minunate tari, nu este nevoie sa cunosti limba romana sau istoria sau, macar, care este imnul tarii. In America, pentru obtinerea cetateniei, trebuie sa cunosti limba engleza si raspunzi unui test cu diferite intrebari (istorie, taxe si impozite, constitutie, s.a.m.d.). Poti sa devii roman fara prea multa silinta- nu ca am fii toit silitori . Deci se poate.
In timpul crizei financiare, in Romania ramai bogat sau devii mai bogat. In America, in criza financiara, devii sarac lipit, sarac, aproape sarac sau, in cel mai fericit caz-desi imi este greu sa cred, ramai la fel. Deci in Romania se poate.
Am sa incerc sa ma opresc aici, altfel cred ca scriu inca 2 saptamanii cum este posibil orice la noi si nu in America. Dar nu pot sa inchei inainte de a spune ca au si ei punctul lor forte.
Daca in Romania esti tigan (sa nu spuneti ca nu este un termen acceptat, ca eu pot sa-i spun cum vreau, aia la Bruxelles sa ii spuna rrom), maghiar/ungur (ca nici astia nu stiu cum mai vor sa li se spuna ca cica ii discriminezi), tatar, aroman, sas, moldovean, oltean sau FEMEIE, nu poti sa candidezi la presedentie. De ce? Simplu. Ai un cusur mon sher. Ba puti, ba nu poti sa spui branza, ba te misti incet, ba esti greu de cap, ba ai facut bani din bisnitza, ba trebuie sa stai la coada maturii si nu ai ce cauta la presedentie.
Daca in America esti negru (cam acum 30-40 de ani se lupta Martin Luther King cu rasismul,nu?), ai renuntat la islamism (11 Septembrie a fost acum 7 ani sau incurc eu secolele?), te-ai drogat in liceu (cel mai bun exemplu pentru cei tineri) inseamna ca esti candidatul ideal pentru presedentie. Eu ce pot sa spun acum? Se poate si la ei.
Eu ramamn aici, in eterna si fascinanta Romanie. Asta pana la anul, cand sper sa nu fie necesar sa plec in Congo si sa cer azil politic- nu fac referire la niciun partid politic in special, ci la toate in general.

Marginea prapastiei

O vorba din batrani spune ca "pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti". Nimic mai adevarat. Imi doresc, ca atunci cand trec pe langa o prapastie si vad o persoana care se agata in disperare cu mana de marginea ei, in loc sa ii prind mana si sa o trag, sa ii desfac fiecare deget in parte. Dar, din pacate, eu apuc mana si trag, iar apoi persoana se suie in carca si vrea sa mearga cu mine mai departe. Este adevarat ca atunci cand salvezi o persoana, devii responsabil si trebuie sa ai grija de ea. Dar ce ar trebui sa fac, daca acea persoana profita de mana intinsa? Ce ar trebui sa fac daca acea persoana, in loc sa spuna multumesc si sa plece, insista? Ce ar trebui sa fac cand acea persoana, in loc sa priveasca, se implica intr-o criza care nu-i a ei?
Sunt oameni care pot schimba realitatea, pot truca lucruri, pot folosi haosul in folosul lor, dar nu inteleg, ca vine un moment cand, oricat de naivi am fi, intelegem.
Dar daca oamenii aceia nu se opresc aici?
Pur si simplu ne dorim sa le fii desfacut degetele unul cate unul, chiar si atunci cand sunt sarbatori si ar trebui sa fii bunul samaritean.

Simtul ratiunii vs bunul simt

Se spune ca uneori este bine sa iti pierzi bunul simt dar sa nu pierzi simtul ratiunii. Este uimitor cum, uneori, prinsi in valtoarea lucrurilor, pierdem din vedere simtul ratiuni. Este uimitor cum gesturile marunte capata sens atunci cand nu exista unul. Este uimitor cum un zambet este inteles ca un flirt. Este uimitor cum o strangere de mana este inteleasa ca o invitatie la un contact fizic mai mare. Este uimitor cum un sfat este inteles ca o injurie. Este uimitor cum un strigat de ajutor este inteleg ca un repros. Este uimitor cum o fereastra deschisa este inteleasa ca o invitatie la interogatoriu. Este uimitor cum o strangere in brate isi pierde adevaratul sens cand nu mai vrem sa fim singuri. Este uimitor cum cladim totul in jurul nostru cu migala si credinta, timp indelungat, dar pierdem mai mult decat avem intr-o fractiune de secunda. Este uimitor cum avem puterea sa ii lovim pe cei din jur, dar nu avem taria sa o recunoastem. Este uimitor cum uneori ii creditez pe cei din jur, chiar si atunci cand spun ca nu merita, si esti surprins ca au dreptate. Este uimitor sa vezi cum primesti de la viata lucruri pe care nu le-ai cerut si esti invidiat pentru ele. Este uimitor cum acceptam lucrurile pe care nu le putem schimba, dar cum schimbam lucrurile pe care nu le acceptam. Este uimitor, uneori, nu lucrurile mici fac lucrurile mari ci invers. Este uimitor cum incercam sa lovim ca apoi sa ne folosim de ce am lovit. Este uimitor cum credem mereu ca mai mult nu poate fii, dar exista intotdeauna bonus.
Ne pierdem uneori bunul simt, ne pierdem uneori ratiunea, ne pierdem uneori si noi, dar cel mai greu nu este ca ai pierdut, cel mai greu este sa te regasesti pe tine insuti.
Este uimitor cat suntem de uimitori cand ne pierdem si bunul simt si ratiunea. Este uimitor cat suntem de uimitori cand le recapatam. Este uimitor cum intelegem prea tarziu.
Atunci ma intreb ce este mai important, bunul simt sau simtul ratiunii?

O insula pustie

"Ce ai lua cu tine pe o insula pustie?"
Este intrebarea la care fiecare dintre noi s-a gandit macar o data. Si eu m-am gandit la asta azi, blocata in trafic-ca deh...traficul a devenit un fel de loc de meditatie, la cat am ajuns sa petrecem in el, dar asta nu e un post despre cat stam in trafic (o sa postez si despre asta la prima zapada din iarna 2008-2009, atunci o sa am timp de fooooooarte multa meditatie si tutun). Revenind la oile noastre, si nu la Becali, m-am gandit ce as lua cu mine pe o insula pustie. Gandind "Matrix", adica in cifre si logica, m-am intrebat daca voi stii dinainte momentul in care voi pleca pe o insula pustie? Daca da, atunci raspunsul ar fii simplu: un laptop cu baterie solara (nu stiu sincer daca exista, dar daca nu ar trebui sa-l inventeze cineva cu siguranta pana plec eu) si conexiune la internet (sper ca insula aleasa sa fie in aria unui furnizor de internet). Right. Acum va intrebati cum naiba sa am conexiune la internet si cine sa o plateasca? Cum spuneam, daca stiu momentul, inainte de a ajunge pe insula pustie, as deschide un cont bancar cu debit direct pentru furnizorul de internet (adica isi ia nenea de la cablu banii cand vine scadenta). Perfect pana aici. Dar de unde banii? Simplu. As transmite prin camera web (doar nu credeati ca iau orice laptop-doar are baterie solara) aventurile de pe insula, si nu gratis ci platit (doar am spus ca nimic nu este gratis pe lumea asta-). Cu toti suntem disperati be Big Brother- dar acesta ar fii unul interesant (nu stiu daca mai exista asa ceva,dar daca apare cer drepturi de autor)cu viata pe o insula pustie, si tot ce inseamna ea: cum inveti sa faci focul, cum faci un culcus, cum culegi roua de pe frunze sa o bei, cum mananci toate ganganiile de care nici nu ai stiut ca exista, cum inveti sa pescuiesti chiar daca nu-ti plac pestii, cum constati, cu stupoare, ca insula nu e chiar pustie si mai exista viata in jurul tau, si multe alte cum-uri. Right-money- o sa spuna 99,99% dintre voi. Wrong- va raspund eu. Calculatorul si internetul sunt pentru comunicatie. Cu cine? Cu prietenii si familia. De ce? Pentru ca, in general, acea intrebare iti limiteaza numarul lucrurilor pe care le poti lua si nu ai dreptul sa iei o persoana. Asa as avea toti prieteni cu mine si, pe langa laptop, cred ca ar merge si un mare bax de tigari (asta pana ma deprind cu traiul pe insula pustie). Din pacate, ca orice lucru frumos inceput, ar deveni tentant si pentru altii si ar dori sa imparta insula cu mine, sau te trezesti cu avionasul lui Diaconescu ca te transmite in direct ca doar te-a descoperit cercetasul lui (sa ma bati acum si nu stiu cum il cheama pe nenea acela care e SRI-ul, CIA, Mossadu si MI5 la un loc).
Dar asta ar fii idealul, nu? Sa mergi pe o insula pustie si sa nu fii singur atunci cand vrei, ca esti la un click distanta de toti oameni si totusi la mii de km, iar cand vrei sa poti sa inchizi calculatorul acuzand lipsa luminii solare (banuiesc ca se subintelege ca insula ar trebui sa nu fie la Poli si sa fie 6 luni de noapte pe an).
Dar in cazul in care nu stiu nimic in avans si ajung pe o insula pustie fara pregatire? Atunci, ce as lua cu mine? Aici raspunsul este si mai simplu. Nimic. Nici tigarile-ca oricum as termina pachetul pana la destinatie, nici laptopul-ca ar fii inutil dupa ce se termina bateria, nici telefonul-ca mai mult ca sigur nu are acoperire. Nu as lua nimic pentru ca am totul in cap si suflet- prieteni, familie, amintiri, muzica, informatii (nu destule pentru o astelf de aventura, recunosc), curiozitati, toate ar fii cu mine si ar cam fii de ajuns. Cred eu.
Ma intreb altii ce ar lua???

Deviatia de sept

De ce scriu despre asta? In lumina ultimelor evenimente care s-au soldat cu chemat salvare, facut injectii, trecut printr-un atac de panica cat Casa Poporului, trebuie sa deschid cutia pandorei si sa spun unde este buba. Peste cateva zile sunt programata sa fac o astfel de operatie. Ca orice om prost, astazi am citit pe forumuri si pe net cam care sunt parerile celor care au facut asta. Nimic rau pana aici. Un om informat este un om puternic. Cine a fost idiotul care a spus asta? M-am informat si nu sunt mai puternica, ci sunt moarta de frica. Justificata? Da. E o frica justificata, nu de operatia in sine, ci de ceea ce simt vis a vis de operatiunea in sine. Imi este frica de durere si, conform spuselor de pe forumuri, va fii destula durere. Asta este tot? Multi sunt inspaimantati de durere, multi recunosc, altii braveaza, altii nu stiu ce fac si nu ma intereseaza.
Ce inseamna operatia? O septoplastie inseamna o interventie chirurghicala prin care se indreapta septul (osul) nazal. Daca vreti mai multe detalii, intrebati-l pe Musiu Google.
Daca tin prea mult la nasul meu? Nu neaparat. Doar ca acum mult timp, cand aveam doar 6 ani, am mai fost internata, dar pentru o operatie de eliminare a polipilor nazali. Am uitat mizeria din spital, am uitat lumina ingrozitoare din sala de operatie si fetele extraterestre ale doctorilor aplecati asupra mea, am uitat cat de greu era sa-mi inghit propria saliva (nu voiam sa fie un post linistit ci adevarat) dupa interventie, dar nu am uitat de ce era singura, la 6 ani, intr-un spital rece. Ziua internarii a fost ziua in care Ruxisor (Dumnezeu sa o odihneasca in pace), Zeul meu de atunci, a incetat sa ma mai astepte pe leaganul dintre pruni. Aveam doar 17 ani, un zambet cald si o minte de copil de 6 ani. Trebuia sa ma astepte in leagan, sa-mi cante melodia ei favorita (asta daca va intrebati ce cauta Angela Similea aici). Se spune ca timpul sterge ranile. Gresit. Timpul acopera ranile cu praf gros de nimicuri zilnice, dar vine un moment, cand este de ajuns o mica adiere sa alunge toata negura. Nu am uitat, doar am lasat praful sa se aseze.
Prima data cand am fost in spital a fost o intamplare, a doua oara a fost o coincidenta, ce va fii a treia oara? Sper din tot sufletul sa fie doar o deviatie de sept cu toata durerea ei.

Fuck off

Nu am vrut sa scriu acum, sa nu fiu patimasa. Pana la urma, fuck off. De ce? Am vrut sa aduc pe blog campania "Free Hug", atat de blanda si frumoasa. Fuck off. Nimic nu e gratis. Nici macar o imbratisare, ca atunci cand afisezi "Free hug" astepti sa fii imbratisat la randul tau. So fuck off. Nu am chef sa-ti dau nimic. Cand mergi pe strada si zambesti, astepti un raspuns la zambetul tau. So fuck off. Te injur de ce vrei tu, dar nu raspund cu zambete cerute. Iubesti pe cineva si ii spui si ramai cu fata aia tampa ca nu ti se raspunde la iubire. So fuck off. Iubesc pe cine vreau si nu cersesc nimic in schimb. Suna telefonul si cel mai bun prieten iti spune ca are o problema. So fuck off. Si eu am o mie de probleme, dar tu vrei sa te ascult pe tine. Nimic nu e gratis. Opreste-te un pic si incearca sa te gandesti. Cand ai oferit ultima data ceva GRATIS? Never. Ai asteptat mereu ceva. So fuck off. Cine are nevoie de cersetoria voastra? Fuck off.
E prea mult fuck in acest mail??? Fuck off. Pot mai mult si am sa ofer fiecaruia care indrazneste sa cerseasca ceva, pretinzand ca ofera gratis zambete, fuck off, ai dintii murdari, imbratisari gratis, fuck off, puti a transpiratie, iubire curata, fuck off, nu ai invatat o poezie in viata ta si vii sa-mi spui mie versuri, prietenie, fuck off, nu sunt societate de binefacere, slujba buna, fuck off si baga-ti-o undeva, loc in fata la coada, fuck off, vrei sa ma buzunaresti, o tigarea, fuck off, maine imi iei tot pachetul, o cana cu apa, fuck off, vrei o bere-n schimb, sa-ti conduc masina, fuck off, ai furat-o si nu vrei sa te prinda pe tine, sfaturi, fuck off, nu stii sa-ti spui numele corect si dai sfaturi, viata, fuck off, e asa de cacat ca mai bine nu o dadeai.
Why don't you just fuck off? You don't have to die. Just FUCK OFF!!

Un zambet pentru prieteni dragi

Am invatat franceza de nevoie la liceu. Tot ce-mi mai aduc aminte despre orele de franceza sunt nebuniile pe care le faceam in timpul ei. Cum ne motivam absentele, cum se plimba nebunu' de Valicu in boxeri prin clasa, cum ne povestea Floarea aventurile ei, cum il asculta mereu pe Victor, cum ne trimitea profa cu flori si martisoare la cunoscutii ei.
Au trecut anii si sper ca Valicu nu mai umbla in boxeri la munca, nu de alta da e politist la circulatie, sper ca Floarea sa nu mai aiba aventurile de atunci, sper sa nu mai merg cu flori si martisoare la necunoscuti. Prietenii au ramas, au disparut, au aparut altii intre timp si au disparut si ei sau nu. Pentru unii am facut compuneri in franceza, desi nu stiu decat 2 (doua) cuvinte :QUI si NO, pentru alti nu am facut nimic, pentru ceilalti....ei stiu mai bine.
Dar am promis cuiva, un prieten drag, ca ii voi aduce o bucatica de Paris, asa cum l-am vazut eu boem, stralucitor, socant, frumos mirositor, curat, luxos, magnific, unic, "crem de la crem".
Pentru tine, prieten drag, sa nu uiti ca Paris-ul te asteapta...

Nu fii bizon in trafic

De ce scriu despre asta? Simplu. Tocmai vin din trafic si am inteles de ce campania se numeste "Nu fii bizon in trafic" si nu se numeste "Nu fii vaca in trafic". Statistic vorbind, numarul conducatoarelor auto este aproape egal cu cel al conducatorilor auto, atunci de unde ideea ca daca o persoana face prostii in trafic trebuie sa fie automat femeie? Pai simplu ca buna ziua. Barbatii inca mai cred ca sunt pe vremea telegutelor conduse doar de ei. Domnii mei dragi, aflati cu stupoare ca nu mai sunteti regii soselelor, aveti si regine. Daca ies de pe o strada in traficul blocat si un "domn" nu ma lasa pentru ca sunt femeie, cine e bizon? Daca stau pe podul Grant in rampa si tu stai fix in fundul masinii mele sa vezi daca stiu sa fac plecarea din rampa (daca te lovesc, fraiere e vina ta ca nu ai pastrat distanta) cine e bizon? Daca opresc inainte de a intra intr-o intersectie blocata iar tu insisti cu claxonul, cine e bizon? Daca traversez strada pe trecerea de pietoni si tu ma injuri, cine e bizon? Daca se pune verde si dureaza mai mult de 30 de milisecunde pana plec iar tu dai flash-uri si claxoane, cine e bizon? Daca vreau sa ies din parcare, dar tu ti-ai lasat Q7 in mijlocul strazii (ca d-aia te-a facut mata prost si umblii in libertate pe strada) si ai blocat circulatia, cine e bizon? Daca vezi ca pe borul masinii scrie 260km si tu vrei sa aflii daca poate masina sa prinda 260km/h si ne pui viata in pericol, cine e bizon? Daca bei cu baietii si te sui la volan manga si darami, in cel mai fericit caz, un stalp de lumina si lasi o strada intreaga fara curent, cine e bizon? Daca-ti tunezi masina de o faci pom de craciun, cine e bizon?
Acum ati inteles de ce campania se cheama "Nu fii bizon in trafic" si nu se cheama "Nu fii vaca in trafic"?

Prima intalnire cu Metallica

Prima intalnire a mea cu Metallica a fost acum multi ani in urma, mai exact atunci cand am cumparat un tricou. Se intampla pe la inceputul anilor '90. Un tricou alb pe care scria Metallica. Naiba stia cine sunt astia pe atunci. Nu m-am oprit aici, am mai cumparat si alte tricouri cu nume pe care nu le stiam atunci, gen Iron Maiden, Judas Priest, Manowar. Intre timp am aflat cine sunt cei de pe tricourile mele, am mai descoperit si altii, i-am mai uitat pe unii, ii astept pe cei ce vor veni.
Mai am si acum tricoul acela. Cum spunea un amic, nu trebuie sa fac dus ca sa descopar tricoul cu Metallica. Este acolo. Nu la fel ca la inceput, dar este.
Asa sunt si ei. Nu ca la inceput, dar sunt. Si sunt cei mai importanti si cei mai aproape de sufletul meu. O sa ma intrebati unde am stat la concert? Nu am fost. Da. Am vandut Metallica pentru un concediu. A meritat? Da. Nu trebuie sa merg pe stadion ca sa ii ascult. Sunt peste tot cu mine, in masina, pe telefon, la birou, acasa, in concediu, si asta e cel mai important. De ce "Whisky in the jar"? Don't ask.